nebăut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEBĂÚT s. n. (în
loc. adv.)
pe nebăute = înainte de a fi băut ceva; fără să fi băut ceva. –
Ne- +
băut.nebăut (Dicționaru limbii românești, 1939)nebăút, -ă adj. Care n’a băut:
om nebăut. Care nu s’a’mbătat.
nebăut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nebăut a. care n’a băut:
nebăut și nemâncat; pe nebăute, fără să bea.