nebănuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut;
p. ext. foarte mare. –
Ne- +
bănuit.nebănuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nebănuít adj. m.,
pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuítenebănuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nebănuit a. care nu e sau nu poate fi bănuit.