nebăgare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEBĂGÁRE s. f. (În
expr.)
(Din) nebăgare de (sau
în) seamă =
a) (din) lipsă de atenție; (din) neglijență; (din) imprudență;
b) (din) lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. –
Ne- +
băgare.nebăgare (Dicționaru limbii românești, 1939)nebăgáre f.
Nebăgare de samă, inatențiune, scăpare din vedere.
Nebăgare în samă, dispreț, trecere cu vederea.
nebăgare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nebăgare f. numai în locuțiunile:
nebăgare de seamă, neatențiune;
nebăgare în seamă, dispreț.