neastâmpărat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat;
spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit.
2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat;
p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [
Pr.:
ne-as-] –
Ne- +
astâmpărat.neastâmpărat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neastâmpărát (ne-as-) adj. m.,
pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráteneastâmpărat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neastâmpărat a. fără astâmpăr.