neastâmpăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEASTẤMPĂR s. n. Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; neliniște, impaciență, agitație. [
Pr.:
ne-as-] –
Ne- +
astâmpărat.neastâmpăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neastấmpăr (ne-as-) s. n.neastâmpăr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neastâmpăr n. neliniște, agitațiune.