neasemuit - explicat in DEX

neasemuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemuit.

neasemuit (Dicționaru limbii românești, 1939)
neasemuít, -ă (ea 2 sil.) adj. Est. Care nu poate fi asemuit, neasemănat. Adv. Neasemuit maĭ bun.

neasemuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neasemuit a. și adv. neasemănat: starea lor neasemuită ca a celorlalți OD.