neaoșist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEAOȘÍST, -Ă, neaoșiști, -ste, adj.,
s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (
2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (
1).
2. S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (
1) (în vorbire sau în scris). [
Pr.:
nea-o-] –
Neaoș +
suf. -ist.neaoșist (Dicționar de neologisme, 1986)NEAOȘÍST, -Ă adj. Referitor la neaoșism; (
despre stil) care abundă în neaoșisme. //
s.m. și f. Adept al neaoșismului; persoană care abuzează, în vorbire sau în scris, de neaoșisme. [<
neaoș +
-ist].
neaoșist (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEAOȘÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neaoșismului. (< neaoș + -ist)
neaoșist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neaoșíst (
fam.)
adj. m.,
s. m.,
pl. neaoșíști; adj. f.,
s. f. neaoșístă, pl. neaoșíste