neant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÁNT s. n. Noțiune filozofică care desemnează vidul, neființa, inexistența, nimicul. [
Pr.:
ne-ant] – Din
fr. néant.neant (Dicționar de neologisme, 1986)NEÁNT s.n. Ceea ce nu există; gol, neființă; nimic. [Pron.
ne-ant. / < fr.
néant].
neant (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEÁNT s. n. neființă, nonexistență, gol nesfârșit, nimic. (< fr.
néant)
neant (Dicționaru limbii românești, 1939)* neánt (
ea 2 sil.) n., pl.
urĭ (fr.
néant, vfr.
nient, neient, noient, it.
niente, nimica, d. lat.
ne, nu, și
gens, gentis, ginte, neam, ceĭa ce e analog cu
neam = nimica). Nimica. Ceĭa ce nu există, haos. Fig.
Neantu gloriiĭ, lipsa ei de valoare.
neant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neánt s. n.neant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neant n.
1. ceeace nu există;
2. fig. valoare foarte mică:
neantul gloriei (= fr.
néant).