neagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÁGĂ s. f. sg. (
Pop.) Persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. ◊
Expr. A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau
în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. –
Et. nec.neagă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)neágă s.f. sg. (reg.)
1. persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și face după capul ei.
2. (în expr.)
a fi gol neagă = a fi gol pușcă.
neagă (Dicționaru limbii românești, 1939)neágă f., pl. inuz.
negĭ. Munt. Fam. Belea, om plicticos.
Neaga rea, om grozav de plicticos orĭ cîrcotaș.
neagă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neágă (
pop.)
s. f.neagă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neagă m. om îndărătnic:
neagă, sue-te în teleagă. [Origină necunoscută].