neademenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. (Rar) Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [
Pr.:
ne-a-] –
Ne- +
ademenit.neademenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neademenít (ne-a-) adj. m.,
pl. neademeníți; f. neademenítă, pl. neademeníte