neacoperit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (
1).
2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (
2). [
Pr.:
ne-a-] –
Ne- +
acoperit.neacoperit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neacoperit a. lipsit de acoperiș.