neaccentuat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEACCENTUÁT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief.
2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters. [
Pr.:
ne-ac-cen-tu-at] –
Ne- +
accentuat.neaccentuat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neaccentuat a. fără accent.