neștiutor - explicat in DEX

neștiutor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. ♦ (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv; p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Ne- + știutor.

neștiutor (Dicționaru limbii românești, 1939)
neștiutór, -oáre adj. Ignorant.

neștiutor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre

neștiutor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neștiutor a. 1. care nu știe, care nu se pricepe; 2. lipsit de știință sau de învățătură, ignorant.