neștire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEȘTÍRE s. f. (în
loc. adv.)
În neștire =
a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat;
p. ext. involuntar;
b) fără rost, fără sens, în mod inutil;
c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar)
Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. –
Ne- +
știre.neștire (Dicționaru limbii românești, 1939)neștíre f. F. Inconsciență, lipsă de rațiune:
bețivu bea în neștire.neștire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!neștíre1 (
înv.)
(neș-ti-/ne-ști-) s. f.,
g.-d. art. neștíriineștire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*neștíre2 (în ~) (neș-ti-/ne-ști-) loc. adv.neștire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neștire f.
1. necunoștință;
2. fără știre.