neîntrerupt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj.,
adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. –
Ne- +
întrerupt.neîntrerupt (Dicționaru limbii românești, 1939)neîntrerúpt, -ă adj. Continuŭ, necontenit, necurmat. Adv.
Ploŭă neîntrerupt.neîntrerupt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîntrerúpt adj. m.,
pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpteneîntrerupt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neîntrerupt a. fără întrerupere.