neîntemeiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNTEMEIÁT, -Ă, neîntemeiați, -te, adj. Care nu este bine argumentat, justificat; fără temei. –
Ne- +
întemeiat.neîntemeiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîntemeiát adj. m.,
pl. neîntemeiáți; f. neîntemeiátă, pl. neîntemeiáteneîntemeiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neîntemeiat a. fără temeiu:
acuzări neîntemeiate.neîntemeĭat (Dicționaru limbii românești, 1939)neîntemeĭát, -ă adj. Fără temeĭ, fără bază, nefundat:
acuzațiune neîntemeĭată.