neîntârziat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [
Pr.:
-zi-at] –
Ne- +
întârziat.neîntârziat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîntârziát (-zi-at) adj. m.,
pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte