naĭadă - explicat in DEX

naiadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NAIÁDĂ, naiade, s. f. (Mitol.) Nimfă a izvoarelor, a fântânilor și a apelor curgătoare. [Pr.: na-ia-] – Din fr. naïade.

naiadă (Dicționar de neologisme, 1986)
NAIÁDĂ s.f. (Mit.) Nimfă, divinitate a izvoarelor și a râurilor. ♦ (Fig.) Femeie foarte frumoasă, grațioasă. [Pron. na-ia-. / < fr. naïade, it. naiadi, cf. lat., gr. naias].

naiadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NAIÁDĂ s. f. (mit.) nimfă a izvoarelor și a râurilor. ◊ (fig.) femeie foarte frumoasă, grațioasă. (< fr. naïade)

naĭadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
* naĭádă f., pl. e (vgr. naĭás, -ádos, d. náo, curg; lat. náias, náiadis). Mit. Ninfă de rîurĭ și izvoare: naĭadele eraŭ fiĭcele luĭ Joĭe. V. driadă, nereidă.

naiadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
naiádă s. f., g.-d. art. naiádei; pl. naiáde

naiadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
naiadă f. Mit. nimfă de ape și de izvoare.