năzui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV.
Intranz. 1. A tinde cu străduință către ceva; a aspira, a râvni. ♦
Refl. și
intranz. (
Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca.
2. (
Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva.
3. (
Înv. și
reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... –
Et. nec. Cf. magh. néz.