năzări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂZĂRÍ, năzăresc, vb. IV.
1. Refl.. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu.
2. Intranz. și
refl.. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦
Tranz. (
Pop.) A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [
Prez. ind. și:
năzár] – Din
sl. nazirati.