navlu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÁVLU, navluri, s. n. Chirie plătită pentru folosirea unui vas de transport (aparținând unui proprietar particular); costul transportului pe apă al persoanelor sau al mărfurilor;
spec. (în forma
navlon) taxă care se percepea în țările românești pentru transportul pe Dunăre. [
Var.:
navlón s. n.] – Din
ngr. návlon.navlu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)návlu (návluri), s. n. – Taxă de închiriere a unei nave. –
Mr. navlu. Ngr. ναῦλον (Tiktin; Gáldi 213),
cf. alb. navlë, tc. navlun. Sec. XIX.
navlu (Dicționaru limbii românești, 1939)* návlu n., pl.
urĭ (ngr.
navlon, vgr.
naûlon, d.
naus, navă; lat.
naulum, it.
naulo și
navolo, pv. fr.
naulage). Chiria uneĭ corăbiĭ de marfă.
navlu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)návlu (na-vlu) s. n.,
art. návlul; pl. návlurinavlu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)navlu n. chiria unei corăbii de transport. [Gr. mod.].