naviga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAVIGÁ, navighez, vb. I.
Intranz. 1. (Despre nave; la
pers. 3) A se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura.
2. (Despre oameni) A călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. – Din
lat.,
it. navigare, fr. naviguer.naviga (Dicționar de neologisme, 1986)NAVIGÁ vb. I. intr. 1. A călători, a merge pe apă (cu o navă). ♦ (
Despre o navă) A pluti, a merge pe apă.
2. A zbura, a pluti în aer. [P.i. 3,6
-ghează. / < it., lat.
navigare, fr.
naviguer].
naviga (Marele dicționar de neologisme, 2000)NAVIGÁ vb. intr. 1. a călători (cu o navă). ◊ (despre nave) a se deplasa pe apă. 2. (despre aeronave) a zbura. (< it., lat.
navigare, fr.
naviguer)
naviga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)navigá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
navigheázănavigà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)navigà v. a călători pe mare sau pe râurile mari:
navigând fără încetare AL.