năvalnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂVÁLNIC, -Ă, navalnici, -ce, adj.,
s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede.
2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară
(Scolopendrium vulgare). –
Năvală +
suf. -nic.