năvădi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)năvădí (năvădésc, năvădít), vb. – A urzi, a dispune urzeala. –
Var. năvedi, nevedi. Mr. năvădire, megl. năviies. Sl. navesti, navedą „a duce” (Miklosich,
Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 460; Miklosich,
Lexicon, 398),
cf. dovedi, izvodi. –
Der. năvădit, s. n. (urzeală);
năvăditură, s. f. (urzit).
Megl. provine direct din
bg. navijă.