navă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÁVĂ, nave, s. f. 1. Vehicul construit, amenajat și echipat pentru a pluti și a se deplasa pe (și sub) apă, în scopul efectuării transporturilor de mărfuri sau de oameni, executării unor lucrări tehnice etc., vas.
2. (Adesea urmat de determinări) Aeronavă;
spec. aeronavă pentru zborurile extraterestre.
3. Naos. – Din
fr. nave, lat. navis, it. nave.navă (Dicționar de neologisme, 1986)NÁVĂ s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigație; vas, corabie, vapor, barcă. ♦ Vehicul aerian care zboară; aeronavă. ◊
Navă cosmică (sau
spațială) = astronavă;
navă de linie = cea mai mare navă de război, prevăzută cu artilerie grea, mijlocie și antiaeriană, precum și cu o cuirasă puternică;
navă-far = navă ancorată în locurile primejdioase unde nu se poate construi un far.
2. Partea centrală a unei biserici creștine; naos. [< it.
nave, cf. lat.
navis, gr.
naus].
navă (Marele dicționar de neologisme, 2000)NÁVĂ s. f. 1. vas plutitor de dimensiuni mari, amenajat și echipat pentru a se deplasa pe, sau sub apă; vapor. 2. aeronavă. ♦ ~ cosmică = astronavă. 3. partea centrală a unei biserici creștine; naos, nefă. (< fr., it.
nave, lat.
navis)
navă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*na-vă interj. + pr.
navă (Dicționaru limbii românești, 1939)* návă f., pl.
e și
năvĭ (lat.
navis, corabie, vgr.
naûs, scr.
nâu-s, vgerm.
nacho. V.
nautic, înot 2).
Rar. Corabie.
navă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)návă s. f.,
g.-d. art. návei; pl. návenavă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)navă f.
1. corabie;
2. partea unei biserici dela ușa împărătească până la strană (semănând cu un coș răsturnat de corabie).