naturism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NATURÍSM s. n. Curent literar-artistic sau atitudine caracterizate prin atenția acordată reflectării naturii (
1), prin cultul pentru natură. ♦ Cult al naturii (
1) sau al unor forțe personificate ale ei. – Din
fr. naturisme.naturism (Dicționar de neologisme, 1986)NATURÍSM s.n. 1. Tendință în arta italiană din sec. XIV-XV de a reflecta natura. ♦ Teorie care afirmă ca ideal moral, individual și social întoarcerea la natură.
2. Cultul naturii sau al unor forțe personificate ale ei. ♦ Teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca. [< fr.
naturisme].
naturism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NATURÍSM s. n. 1. curent literar-artistic caracterizat prin tendința de a reflecta natura, prin cultul pentru natură. ◊ teorie care afirmă ca ideal moral întoarcerea la natură. 2. cultul religios al naturii. 3. teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca. ◊ sistem terapeutic bazat exclusiv pe factori naturali. (< fr.
naturisme)
naturism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NATURISM (‹
fr.)
s. n. 1. Cult al naturii. ♦ Teorie potrivit căreia adorația forțelor naturii stă la originea religiei.
2. Sistem terapeutic preconizând eliminarea medicamentelor și folosirea exclusivă a unei medicații naturale (băi de aer, apă și soare, masaje, exerciții fizice, alimentație naturală).
naturism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naturísm s. n.