nara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NARÁ, narez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A povesti, a istorisi. – Din
lat. narrare, it. narrare, fr. narrer.nara (Dicționar de neologisme, 1986)NARÁ vb. I. tr. (
Liv.) A povesti, a istorisi. [P.i.
-rez. / < lat.
narrare, cf. fr.
narrer].
nara (Marele dicționar de neologisme, 2000)NARÁ vb. tr. a povesti, a istorisi. (< fr.
narrer, lat., it.
narrare)
nara (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NARA, oraș în Japonia (Honshū), la 42 km E de Ǒsaka; 359,2 mii
loc. (1995).
Ind. constr. de mașini-unelte; electrotehnică, de
prelucr. a lemnului, textilă și
alim. Centru de producție artizanală. Centru turistic. Universitate (1949). Psrc (528 ha), cel mai mare din Japonia, cu peste 200 sanctuare și temple, pagode și mănăstiri budiste și șintoiste (Kōfukuji, Tōdaiji, Yakushiji), din perioada de maximă înflorire, a civilizației japoneze, denumită și perioada
N. (710-784). Grădină botanică. Fostă capitală a Japoniei (710-784).
nara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nará (a ~) vb.,
ind. prez. 3
nareázănarà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)narà v. a povesti, a istorisi.