narcotic - explicat in DEX

narcotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NARCÓTIC, -Ă, narcotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă narcoza. 2. Adj. (Rar; despre stări fizice) Provocat de un narcotic (1). – Din fr. narcotique, germ. narkotisch.

narcotic (Dicționar de neologisme, 1986)
NARCÓTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță, medicament) care provoacă narcoză. // adj. (Rar; despre stări psihofizice) Provocat de un narcotic; în stare de narcoză, datorat narcozei. [< fr. narcotique].

narcotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NARCÓTIC, -Ă I. adj., s. n. (substanță, medicament) care provoacă narcoză; somnifer, soporific. II. adj. (despre stări psihofizice) provocat de un narcotic; în stare de narcoză. (< fr. narcotique, germ. narkotisch)

narcotic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* narcótic, -ă adj. (vgr. narcotikós, d. narke, toropeală. V. narcis). Care te adoarme (somnifer), ca macu, beladona, măselarița ș.a. S.n., pl. e. Substanță care te adoarme. V. hașiș.

narcotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
narcótic¹ adj. m., pl. narcótici; f. narcótică, pl. narcótice

narcotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
narcótic² s. n., pl. narcótice

narcotic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
narcotic a. care adoarme. ║ n. substanță soporifică: opiul e un narcotic.