narcisism (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)NARCISÍSM s.n. Dragoste exagerată, patologică, față de propria persoană.
narcisism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NARCISÍSM s. n. Admirație și dragoste exagerată față de propria persoană fizică, care constituie adesea o stare patologică. – Din
fr. narcissisme.narcisism (Dicționar de neologisme, 1986)NARCISÍSM s.n. Dragoste, admirație excesivă, patologică a cuiva față de propria-i persoană. [< fr.
narcissisme].
narcisism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NARCISÍSM s. n. 1. admirație contemplativă față de sine însuși; autofilie. 2. anomalie în care persoana proprie devine obiectul instinctului sexual. (< fr.
narcissisme)
narcisism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NARCISÍSM (‹
fr., de la
n. pr. Narcis)
s. n. 1. (În limbaj curent) Atenție excesivă acordată propriei persoane, propriului corp.
2. Dragoste de sine, opusă dragostei față de ceilalți. Există un
n. primar (al copilului care nu se diferențiază pe sine de ceilalți) și un
n. secundar, care poate lua forme normale ale dragostei de sine (cum ar fi respectul de sine, centrarea pe sine a adolescenților în perioada identificării cu modelele) ori forme exagerate (supraestimarea de sine,
n. părinților posesivi care se iubesc pe ei înșiși în copii,
n. artiștilor), culminând cu centrarea pe sine patologică a bolnavilor psihici (în psihanaliză).
narcisism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)narcisísm s. n.