narațiune - explicat in DEX

narațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NARAȚIÚNE, narațiuni, s. f. Expunere, relatare a unui fapt, a unui eveniment sau a mai multor fapte sau evenimente într-o desfășurare gradată (și în formă literară); povestire. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (înv.) naráție s. f.] – Din fr. narration, lat. narratio, -onis.

narațiune (Dicționar de neologisme, 1986)
NARAȚIÚNE s.f. Povestire, istorisire. ♦ Parte a unui discurs în care oratorul expune faptele. [Pron. -ți-u-, var. narație s.f. / cf. lat. narratio, fr. narration].

narațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NARAȚIÚNE s. f. povestire, istorisire. ◊ parte a unui discurs cuprinzând expunerea faptelor. (< fr. narration, lat. narratio)

narațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
* narațiúne f. (lat. narratio, -ónis). Acțiunea de a nara. Lucru narat, povestire. Partea care conține expunerea faptelor într’un discurs. – Și -ație.

narațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
narațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. narațiúnii; pl. narațiúni

narațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
narați(un)e f. 1. expunere istorică sau poetică; 2. partea discursului ce conține expunerea faptelor.