narativ - explicat in DEX

narativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif.

narativ (Dicționar de neologisme, 1986)
NARATÍV, -Ă adj. De narațiune, cu caracter de narațiune, propriu narațiunii. [Cf. lat. narrativus, fr. narratif].

narativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NARATÍV, -Ă adj. cu caracter de narațiune. (< fr. narratif)

narativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
* naratív, -ă adj. (lat. narrativus). Care ține de narațiune: genu narativ.

narativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
naratív adj. m., pl. naratívi; f. naratívă, pl. naratíve

narativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
narativ a. ce ține de narațiune: gen narativ.