naracliță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)narácliță,
naráclițe, s.f. (înv.; mai ales la pl.) obiecte bisericești; rucavițe (care se îmbracă pe braț).
naracliță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)naraclíță (-é), s. f. – Mînecă la costumul preoțesc.
Sl. narąkvica (Tiktin).
Sec. XVI,
înv.naracliță (Dicționaru limbii românești, 1939)narácliță și
-ácviță V.
rucaviță.naracliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)naracliță f. ornat bisericesc ce se îmbracă pe braț. [Rus. NARAKVIȚA, din slav. RÕKA, mână]. V.
rucaviță.