năpăstui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva.
2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din
sl. napastovati. Cf. năpastă.