nandralău(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NANDRALĂU,năndralăi, s. m. (Reg.) Vlăjgan; p. ext. derbedeu, pușlama. – Cf. handralău.
nandralău(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nandralắu (reg.) s. m., pl. nandralắi, art. nandralắii
nandralău(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) nandralău m. Mold. ștrengar: vrai să te bușească cei nandralăi prin omăt ? CR. [Fuziune din un (h)andralău, de origină necunoscută].
nandralăŭ(Dicționaru limbii românești, 1939) nandralắŭ și nándraș m. (var. din handranăŭ). Est. Iron. Handraleț. – Și nándrăș, -iș, -oș.