nan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și
f. (Rar) Pitic. – Din
lat. nanus, -a.nan (Dicționar de neologisme, 1986)NAN s.m. (
Med.) Pitic. [Cf. it.
nano, lat.
nanus < gr.
nanos].
nan (Marele dicționar de neologisme, 2000)NAN1 s. m. pitic. (< it.
nano, lat.
nanus)
nan (Marele dicționar de neologisme, 2000)NAN2(O)- elem. „mic, nedezvoltat”; „a miliarda parte”. (< fr.
nan/o/-, cf.
lat. nanus, gr.
nanos, pitic)
nan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nan s. m.,
pl. naninan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Nan m. tipul popular al nerodului:
caută Nan iapa și el călare pe ea PANN. [Nume propriu frecvent, devenit peiorativ].