nămol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂMÓL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui rău; mâl;
p. ext. noroi. ◊
Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦
Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [
Var.: (
pop.)
nomól s. n.] – Din
ucr. namil, -olu.