namiază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAMIÁZĂ, namiezi, s. f. (
Pop.)
1. Amiază. ◊
Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi.
2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz.
3. Loc, punct unde ajunge soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [
Var.: (
reg.)
nămiáză s. f.,
nămiéz, nămiézi, namiéz s. n.] –
În +
amiază.namiază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)namiáză/nămiáză (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. nămiézii; pl. nămiézi