nalbă - explicat in DEX

nalbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NÁLBĂ, nalbe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, care cresc spontan ori se cultivă ca plante decorative și medicinale. – Lat. malva.

nalbă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
nálbă (nálbe), s. f. – Plantă din familia malvaceelor (Malva silvestris). – Mr. nalbă. Lat. malva (Densusianu, Hlr., 103; Pușcariu 1150; Candrea-Dens., 1199; Candrea, Revista critică, VII, 85; REW 5274), cf. it., prov., cat., sp., port. malva, sard. narba. – Der. nălbar, s. m. (fluture, Pieris crataegi), pe care Tiktin îl dă ca der. din alb.

nalbă (Dicționaru limbii românești, 1939)
nálbă f., pl. e (lat. malva și malba, nalbă; it. pv. cat. sp. pg. malva, fr. mauve; milanez, ven. nalba). O plantă erbacee dicotiledonată dialipetală, cu perĭ asprĭ, cu florĭ de diferite culorĭ (dar maĭ ales violet deschis), cu fructu compus din maĭ multe semințe așezate ca o turtă (malva silvestris [nalbă sălbatică], malva rotundifolia [cașu popiĭ], althaea rósea [nalbă de grădină; în Ban. rujalină], althaea officinalis [nalbă mare]): nalba are propietățĭ emoliente și se întrebuințează în medicină.

nalbă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
NÁLBĂ (lat. malva) s. f. Denumire dată unor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, anuale, bienale sau vivace, care se înmulțesc prin semințe sau butași. Genul Malva, originar din Asia și Africa, are c. 32 de specii; cultivat ca plantă decorativă în parcuri și grădini; unele specii, cu calități nutritive superioare, sunt folosite la hrănirea vacilor, deaorece stimulează secreția de lapte. Frunzele și rădăcinile unor specii au utilizări în medicina tradițională, ca emolient și expectorant. ◊ N. de grădină = plantă de cultură, originară din Asia Mică, adusă în Europa de cruciați; are flori albe, roșii, roz, galbene simple, învoalte (Althaea).

nalbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nálbă s. f., g.-d. art. nálbei; pl. nálbe

nalbă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nalbă f. gen de plante coprinzând mai bine de 100 specii; nalba mare, crește prin locuri umede, pe malurile râurilor: foile ei sunt întrebuințate în medicină ca emolient (Althaea). [Lat. MALVA].