nalbant (Dicționaru limbii românești, 1939)nalbánt și
nălbán m. (turc.
nalbant, lit.
na'lbant, na'l-bend, d. ar.
na'l, potcoavă și
bend, care leagă; ngr.
nalbándis [scris -
ntis], bg. sîrb.
nalbant).
Vechĭ. Potcovar. Veterinar.
Azĭ. Mold. Pop. Nălbar, veterinar popular.
nalbant (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NALBANT, com. în
jud. Tulcea, situată în depresiunea cu același nume, pe râul Taița; 2.756
loc. (2000).
Expl. de gresii și calcar. Viticultură. În satul
N. a fost descoperită (1962-1964) o necropolă birituală (cu morminte de înhumație și de incinerație), din
sec. 7-10, care aparține culturii Dridu.