naivitate - explicat in DEX

naivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NAIVITÁTE, (2) naivități, s. f. 1. Însușirea de a fi naiv (1); comportare de om naiv; simplitate; nevinovăție, ingenuitate, candoare. 2. (Peior.) Lipsă de maturitate în judecată și în comportare; p. ext. vorbă, faptă, atitudine de om naiv (2). [Pr.: na-i-] – Din fr. naïveté.

naivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
NAIVITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi naiv; simplitate; nevinovăție, candoare. 2. (La pl.) Atitudini, vorbe de om naiv; copilărie, prostie. [Pron. na-i-. / cf. fr. naïveté].

naivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NAIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi naiv; simplitate; nevinovăție, candoare. 2. (pl.) atitudini, vorbe de om naiv; copilărie. (< fr. naïveté)

naivitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
* naivitáte f. (fr. naïveté). Calitatea de a fi naiv, ingenuitate, candoare, simplicitate: naivitatea copiilor, unuï stil, unuï țăran. Vorbă naivă: a spune naivitățï.

naivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
naivitáte (na-i-) s. f., g.-d. art. naivitắții; pl. naivitắți

naivitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
naivitate f. 1. simplitate naturală și grațioasă; 2. vorbe spuse din neștiință.