naiv - explicat in DEX

naiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NAÍV, -Ă, naivi, -e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial și substantivat) 1. Lipsit de experiență și de prefăcătorie, simplu, natural, credul și sincer. ♦ Care arată, denotă naivitate (1). 2. (Peior.) Lipsit de judecată matură. ♦ Care arată, denotă naivitate (2), lipsă de judecată matură. ♦ Adj., s. m. (Pictor) care face parte dintr-o grupare ce ignoră intenționat perspectiva, anatomia artistică, legile proporțiilor și ale compoziției, inspirându-se adesea din pictura populară. – Din fr. naïf.

naiv (Dicționar de neologisme, 1986)
NAÍV, -Ă adj. 1. Simplu, încrezător; candid; sincer, neprefăcut. ◊ Artă naivă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă a lucrurilor, ființelor etc., așa cum se impun ele atenției imediate a artistului. 2. (Peior.) Simplist, prostuț; copilăresc. // s.m.pl. Pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc. [Pron. na-iv. / < fr. naïf, cf. lat. nativus – natural, înnăscut].

naiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NAÍV, -Ă I. adj. (și adv., s. m. f.) 1. natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut. 2. fără experiență, credul, inocent. ♦ artă ~ă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc. 3. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc. II. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc. (< fr. naïf)

naiv (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
naív (naívă), adj. – Ingenuu. Fr. naïf, cu fonetismul f. naïve. – Der. naivitate, s. f., din fr. naïveté.

naiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
* naív, -ă adj. (fr. naif, d. lat. nativus, nativ; it., sp. nativo). Natural, ingenuŭ, fără artificiĭ: copiiĭ îs naivĭ, vorbă naivă. Care arată adevăru, natura: stil naiv. Credul, fără experiență, cam prost: naiv, răspuns naiv. A face pe naivu, a te preface naiv. Adv. Cu naivitate.

naiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
naív adj. m., pl. naívi; f. naívă, pl. naíve

naiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
naiv a. 1. care vorbește cu simplitate: copilul e naiv; 2. care spune cam nerozește că ar fi mai bine să tacă. ║ n. ceeace este naiv (în arte și literatură).