năimitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (
Reg.) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [
Pr.:
nă-i-] –
Năimi +
suf. -tor.