nagodă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÁGODĂ, nagode, s. f. (
Reg.)
1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie.
2. (La
pl.) Păreri, credințe, convingeri superstițioase. – Din
ucr. nahoda „întâmplare”.
nagodă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nágodă (nágode), s. f. –
1. Minciună, fleac, bagatelă. –
2. Vietate, dihanie, lighioană. –
3. Necesitate, strîmtoare. –
Var. Munt. nacotă. Sb. nagodba, rut. nagoda „caz” (Candrea;
cf. Tiktin),
cf. bg. nagoda „bagaj”,
rus. negod „necaz”.
nagodă (Dicționaru limbii românești, 1939)nágodă f., pl.
e (de la vre-o formă slavă ca bg.
nagoda, bagaje; rut.
nágoda, ocaziune,
negóda, furtună; ceh.
náhoda, ocaziune,
negoda, răŭ, nenorocire; rus.
negód, an răŭ, nenorocire, d.
god, an. V.
godac).
Sud. Fam. Greutate, sarcină, tîrnoață, belea:
se ținea ca o nagodă după mine. Monstru, dihanie, gînganie. Pl. Ghidușiĭ, pozne, glume. V.
nangută.nagodă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nágodă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. nágodei; pl. nágodenàgodă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nàgodă f. pl.
1. neplăcere mare, neajuns (vorbă deasă în basmele muntene):
nevoi, nagode și greutăți. POP.;
2. duh pocit:
nagodele urîte ca un mistreț la cap BOL.
nagodele de Iele 'mi luară inima ISP.
3. minunăție:
fel de fel de flori, de pasări și câte nagode toate ISP.;
4. nimicuri, secături:
nagodele lui te făcea [!] să mori de râs POP. [Slovean NEGOD, vreme nepotrivită (rus. nenorocire); seria sensurilor: neajuns (de vreme), apoi neajuns în genere, ceva rău sau neplăcut, fleacuri].