naftalină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAFTALÍNĂ s. f. Substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. ◊
Expr. (
Fam.)
(Parc-ar fi) scos de la naftalină =
a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet;
b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare.
A pune (ceva)
la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din
fr. naphtaline.