năframă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂFRÁMĂ, năframe, s. f. Bucată de pânză de in, cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe margini și adesea împodobită cu cusături, folosită ca basma, batistă, ștergar etc. – Din
tc. mahrama.