nafaca (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)nafacá,
nafacále, s.f. (înv.)
1. toate mijloacele de subzistență (în bani și în natură) ce-i revin unei persoane; porție, tain, mertic.
2. salariu, leafă; pensie.
3. (cu forma
nacaf) ospăț, praznic.
4. (cu forma
nacafá) obicei, deprindere, nărav.
5. (cu forma
nacafá) preocupare, pasiune.
6. pretenție; capriciu, toană.
7. necaz, neajuns; belea, pacoste, năpastă.
8. defect, viciu.
nafaca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nafacá (-ále), s. f. –
1. Rație, porție, dietă. –
2. Necesitate, nevoie. –
3. Soartă, noroc. –
Var. nacafa. Tc. (
arab.)
nafaka (Șeineanu, II, 267; Lokotsch 1532),
cf. ngr. ἀναφαϰᾶς.
Sec. XVIII,
înv., cu primele două sensuri.
nafaca (Dicționaru limbii românești, 1939)nafacá V.
nacafa.