năduf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂDÚF (
3),
nădufuri, s. n. (
Pop.)
1. Senzație de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune;
spec. astmă.
2. Căldură mare, înăbușitoare; caniculă, arșiță, zăpușeală.
3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [
Var.: (
reg.)
năduh s. n.] – Din
sl. *
naduch..