nadpis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (
Înv.) Rezoluție, apostilă (pusă pe o cerere). [
Var.:
nátpis s. n.] – Din
rus. nadpis.nadpis (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nadpís (nádpisuri), s. n. – Apostilă, rezoluție.
Rus. nadpis (Tiktin).
Sec. XIX,
înv.nadpis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nádpis (
înv.)
s. n.,
pl. nádpisuri