năclăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare;
p. ext. a (se) murdări.
2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din
bg. nakleja.