nacealnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NACEÁLNIC, nacealnici, s. m. (
Înv.) Șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase); conducător;
p. ext. comandant. – Din
rus. nacealnik.nacealnic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)naceálnic (naceálnici), s. m. – Conducător, comandant. –
Var. nacelnic. Sl. mačĕlĭnikŭ (Cihac, II, 200; Tiktin).
Sec. XVIII,
înv.nacealnic (Dicționaru limbii românești, 1939)naceálnic și
-élnic (
ea dift.) m. (rus.
načálĭnik, șef, comandant, vsl.
načenlinikŭ, d.
čelo, frunte,
čelinikŭ, fruntaș, șef.
Celnic înseamnă în Macedonia „fruntaș, bogat”).
Vechĭ. Șef de serviciŭ în administrațiune.
nacealnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naceálnic (
înv.)
(-ceal-) s. m.,
pl. naceálnici